Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele sifon:

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SIFÓN s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care servește pentru locomoție. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].
Sursa: Dicționar de neologisme

SIFÓN1 s. n. 1. tub curbat sub formă de U întors, pentru a transversa un lichid între două niveluri diferite. 2. piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. butelie de sticlă pentru apă gazoasă; apa însăși. 4. aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. organ în formă de tub sau de pâlnie, la cefalopode, servind pentru locomoție sau hrănire. 6. canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SIFON2(O)- elem. sifo-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sifon, sifoane s. n. denunț, pâră, informație dată poliției.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

sifón s. n., pl. sifoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sifón n., pl. oane (lat. siphon, siphónis, d. vgr. síphon). Tub curb cu doŭă brațe neegale de transvazat lichidele. Tubu și mecanizmu pin care curge apa gazoasă din garafă. Carafa de apă gazoasă. Vest. Apă gazoasă: a bea vin cu sifon, a bea un sifon (Cp. cu brînză, care, la început, însemna „zăgîrnă„).
Sursa: Dicționaru limbii românești

sifon n. 1. tub recurbat cu două brațe inegale, spre a transvaza lichidele; 2. vas cu apă gazoasă ce iese prin mijlocul unui tub central închis cu supapă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc,, cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘIFÓN, șifoane, s. n. Pânză de bumbac albă, cu fața netedă, ușor apretată, folosită pentru lenjerie. – Din fr. chiffon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘIFÓN s.n. Pânză albă de bumbac, din care se face mai ales lenjerie. [< fr. chiffon].
Sursa: Dicționar de neologisme

ȘIFÓN s. n. pânză albă de bumbac, ușor apretată, pentru lenjerie; madipolon. (< fr. chiffon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

șifón (-oáne), s. n. – Țesătură de bumbac. Fr. chiffon.Der. șifona, vb., din fr. chiffonner; șifonier (var. șifonieră), s. n. (dulap de haine), din fr. chiffonnier.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*șifón n., pl. oane (fr. chiffon). Madapolam.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șifón, -uri, s.m. – Dulap pentru haine și pânzături (în Codru); șifonier. – Din fr. chiffonnier.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șifón s. m., (sorturi) pl. șifoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șifon n. pânză albă, numită și madepolon (= fr. chiffon).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)