SIDERÓZĂ, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit. 2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. – Din fr. sidérose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SIDERÓZĂ s.f. 1. Siderit. 2. Afecțiune pulmonară datorită inhalării prafului metalic din aer. [< fr. sidérose, cf. gr. sideros – fier].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIDERÓZĂ s. f. 1. siderit (1). 2. pneumoconioză produsă prin inhalarea pulberilor conținând oxid de fier. (< fr. sidérose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sideróză s. f., g.-d. art. siderózei; (boli) pl. siderózeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sideróză f., pl. e (d. vgr. sideros, fer). Min. Un carbonat natural de fer exploatat ca mineral.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SIDERÓZĂ, (2) sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit. 2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. – Din fr. sidérose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 