sibilántă s. f., g.-d. art. sibilántei; pl. sibilánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sibilantă f. Gram. consoană ce produce un șuerat: j, s, ș sunt sibilante.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SIBILÁNȚĂ s. f. zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune. (< fr. sibilance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
Forme flexionare:
sibilanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sibilant
sibilantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sibilant