sfășíe, sfășíi, s.f. 1. (înv. și reg.) fâșie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) curelușă împodobită cu ținte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă și îngustă. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de cânepă din care se fac funii, bice. 7. (înv. și reg.) făclie cu care se pescuiește noaptea; fachie, fașcă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
sfâșie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sfâșia
sfâșie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul sfâșia
sfâșie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sfâșia
sfâșie - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul sfâșia
sfâșie - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul sfâșia
sfâșie - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul sfâșia