sfârcăì v. Mold. a trage tabac pe nas: toată ziua sfârcăiește la tabac CR. [Cf. sfară].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
sfârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sfấrcâie, imperf. 3 sg. sfârcâiá; conj. prez. 3 să sfấrcâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)