SFORÁR, sforari, s. m. Meseriaș care face sfori. ♦ Fig. Persoană abilă în uneltiri și aranjamente ascunse, persoană care umblă cu intrigi. – Sfoară + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sforar, sforari s. m. 1. intrigant 2. (peior.) om politicSursa: Dicționar de argou al limbii române
sforár s. m., pl. sforáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sforár m. Lucrător de sforĭ, de funiĭ. Fig. Fam. Trăgător de sforĭ, intrigant.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SFORÁR, sforari, s. m. Meseriaș care face sfori. ♦ Fig. Persoană abilă în uneltiri și aranjamente ascunse, persoană care umblă cu intrigi. – Sfoară + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)