SFINȚÉNIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sfințénie (-ni-e) s. f., art. sfințénia (-ni-a), g.-d. sfințénii, art. sfințénieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sfințénie f. (d. sfînt cu sufixu -enie. Cp. cu sfeștanie). Calitatea de a fi sfînt, sanctitate. Acțiunea de a sfinți. Lucru sfînt. Cu sfințenie, cu mare evlavie, cu mare respect: a păstra cu sfințenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sfințenie f. însușirea celor sfinte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SFINȚÉNIE s. f. (Bis.) Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)