SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sfințișór s. m., pl. sfințișóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sfințișór m. (dim. d. sfînt). Est. Mucenic (un fel de covrig).
Sursa: Dicționaru limbii românești
SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)