Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele sfârâit:

SFÂRÂÍT, sfârâituri, s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială. – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SFÂRÂÍT s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

SFÂRÂÍT, -Ă, sfârâiți, -te, adj. (Rar) Care produce un miros caracteristic când se frige în grăsime. Mirosul mititeilor sfârâiți (C. PETRESCU). – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

sfârâít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SFÂRÂÍT s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie; sfârâială. – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SFÂRÂÍT, sfârâituri, s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială. – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SFÂRÂÍT s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

SFÂRÂÍT, -Ă, sfârâiți, -te, adj. (Rar) Care produce un miros caracteristic când se frige în grăsime. Mirosul mititeilor sfârâiți (C. PETRESCU). – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

sfârâít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SFÂRÂÍT s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie; sfârâială. – V. sfârâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

sfârâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul sfârâi