Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele sex:

SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ◊ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SEX- Element de compunere savantă cu semnificația „șase”, „de șase ori”. [Var. sexa-. / < fr. sexa-, lat. sex].
Sursa: Dicționar de neologisme

SEX s.n. 1. Diferența fizică și constituțională dintre bărbat și femeie, dintre mascul și femelă; totalitatea caracterelor specifice care despart animalele și plantele în masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale. [Pl. -xe, (înv.) -xuri. / < fr. sexe, cf. lat. sexus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SEX1- elem. „șase”, „de șase ori”. (< fr. sexa-, cf. lat. sex)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SEX2 s. n. 1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi (bărbați) și femele (femei). ◊ fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate. 2. (fam.) sexualitate. 3. organele sexuale externe. (< fr. sexe, lat. sexus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sex (sexuri), s. n. – Ceea ce distinge masculii și femelele. Fr. sexe.Der. sexual, adj., din fr. sexuel; sexualitate, s. f., din fr. sexualité; sexapil, s. n., din engl. sex-appeal; sexapilos, adj. (Arg., fermecător).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sex s. n. sg. 1. act sexual, raport sexual. 2. viață sexuală.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

sex s. n., pl. séxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sex n., pl. urĭ și e (lat. sexus). Diferență fizică între bărbat saŭ mascul și femeie saŭ femelă: sexu masculin, sexu feminin. Fam. Sexu tare saŭ urît, bărbații; sexu slab saŭ frumos, femeile.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sex n. 1. diferență fizică între bărbat și femeie; 2. bărbații și femeile: sexul tare, sexul frumos.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ◊ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ◊ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEX- Element de compunere savantă cu semnificația „șase”, „de șase ori”. [Var. sexa-. / < fr. sexa-, lat. sex].
Sursa: Dicționar de neologisme

SEX s.n. 1. Diferența fizică și constituțională dintre bărbat și femeie, dintre mascul și femelă; totalitatea caracterelor specifice care despart animalele și plantele în masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale. [Pl. -xe, (înv.) -xuri. / < fr. sexe, cf. lat. sexus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SEX1- elem. „șase”, „de șase ori”. (< fr. sexa-, cf. lat. sex)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SEX2 s. n. 1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi (bărbați) și femele (femei). ◊ fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate. 2. (fam.) sexualitate. 3. organele sexuale externe. (< fr. sexe, lat. sexus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sex (sexuri), s. n. – Ceea ce distinge masculii și femelele. Fr. sexe.Der. sexual, adj., din fr. sexuel; sexualitate, s. f., din fr. sexualité; sexapil, s. n., din engl. sex-appeal; sexapilos, adj. (Arg., fermecător).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sex s. n. sg. 1. act sexual, raport sexual. 2. viață sexuală.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

sex s. n., pl. séxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sex n., pl. urĭ și e (lat. sexus). Diferență fizică între bărbat saŭ mascul și femeie saŭ femelă: sexu masculin, sexu feminin. Fam. Sexu tare saŭ urît, bărbații; sexu slab saŭ frumos, femeile.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sex n. 1. diferență fizică între bărbat și femeie; 2. bărbații și femeile: sexul tare, sexul frumos.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ◊ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)