sevá V. săva.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SÉVĂ, (rar) seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SÉVĂ s.f. Lichid nutritiv bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. ♦ (Fig.) Hrană, izvor de energie. [< fr. sève].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÉVĂ s. f. 1. lichid nutritiv, bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. 2. (fig.) izvor de energie; vigoare. (< fr. sève)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sévă s. f., g.-d. art. sévei; pl. séveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sévă f., pl. e (fr. seve, d. lat. sapa, vin fert, ca fève, bob, d. faba). Sucu nutritiv care circulă pin vegetale, mîzgă. Fig. Vlagă, vigoare: seva tinerețiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sevă f. 1. suc nutritiv al plantelor; 2. fig. vigoare, energie: seva juneții.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÉVĂ, seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)