SEVÁI, sevaiuri, s. n., (Turcism înv.) Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suvái, s. n.] – Din tc. sevayi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sevái1 adv. (înv. și reg.) măcar; încailea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sevái (-iuri), s. n. – Țesătură orientală. – Var. suvai. Tc. sevayi (Șeineanu, III, 109).Sursa: Dicționarul etimologic român sevái (înv.) s. n., art. seváiul; (sorturi) pl. seváiuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sevai conj. Tr. măcar; ian să-mi joci cu fina mea, sevai cu mireasa ta POP. [Vechiu-rom. săvai, încailea («săvai bolnav cum era», M. Costin) = lat. SI VELIS, dacă vrei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SEVÁI, (2) sevaiuri, s. n. (înv.) 1. Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. 2. Sortiment din această țesătură. [Var.: suvái s. n.] – Din tc. sevayi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)