Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele serv:

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SERV- v. servo-.
Sursa: Dicționar de neologisme

SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

serv (înv.) s. m., pl. servi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (în Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)