Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele serpentină:

SERPENTÍNĂ1, serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, șerpuit. 2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală și care se folosește ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau țeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice și folosit ca schimbător de căldură. – Din fr. serpentin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SERPENTÍNĂ2 s. f. v. serpentin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SERPENTÍNĂ s.f. 1. Traseu șerpuit cu cotituri dese al unui drum dintr-o regiune de munte. 2. Fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță. 3. Tub sau țeavă îndoită în formă de spirală, de elice etc. și folosită ca schimbător de căldură. 4. V. serpentin. [< fr. serpentin, serpentine, cf. germ. Serpentine < lat. serpens – șarpe].
Sursa: Dicționar de neologisme

SERPENTÍNĂ s. f. 1. traseu șerpuit al unui drum în pantă. 2. fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță. 3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură. (< fr. serpentin, germ. Serpentine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

serpentínă (drum, fâșie de hârtie, tub) s. f., g.-d. art. serpentínei; pl. serpentíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*serpentínă f., pl. e (fr. serpentine, d. lat serpentinus, -ina, de șarpe). Min. O peatră fină verde Închisă, une-orĭ pătată cu galben, ca pelea de șarpe (E un silicat de magneziŭ saŭ fer (2SiO2,3 Mg(Fe)O+2H2O) Panglică de hîrtie care se desfășoară ca să se amuzeze lumea la sărbărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

serpentină f. 1. rocă verde sau pătată cu colori; 2. piatră fină și pestrițată ca pielea șarpelui: ceașcă de serpentină; 3. drum serpentin.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SERPENTÍNĂ1, serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, șerpuit. 2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală și care se folosește ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau țeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice și folosit ca schimbător de căldură. – Din fr. serpentin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SERPENTÍNĂ2 s. f. v. serpentin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)