serpengeá f., pl. ele (după pron. ngr., d. turc. pers. șiripençe, id., d. șiri, de leŭ, și pençe, gheară). Munt. (Bz.). Antrax la om.
Sursa: Dicționaru limbii românești
serpengeà n. pop. antrax. [Turc. SERPENČÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a