SERBÁRE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – V. serba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a serbáre s. f., g.-d. art. serbắrii; pl. serbắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
serbare f. acțiunea de a serba și sărbătoarea însăș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SERBÁRE, serbări, s. f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – V. serba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
serbare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul serba