SÉPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a -SEPTIC- Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „microbian”, „infecțios”. [< fr. -septique, cf. gr. septikos].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÉPTIC, -Ă adj. Infectat cu microbi. ♦ Maladie septică = boală cauzată de microbi. [< fr. septique, cf. gr. septikos].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÉPTIC1, -Ă adj. care produce infecție; infectat cu microbi. (< fr. septique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SEPTIC2(O)-, -SÉPTIC, -SEPSÍE /SEPTO- elem. „infecțios, microbian, infecție”. (< fr. septic/o/-, -septique, -sepsie, septo-, cf. lat. septicus, gr. septikos, sepsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
séptic adj. m., pl. séptici; f. séptică, pl. sépticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *séptic, -ă adj. (vgr. septikós, putrezicios. V. anti- și a-septic). Med. Care cauzează putrezire: microbĭ septicĭ. Care e cauzat de microbĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SÉPTIC, -Ă, septici, -ce, adj. Infectat cu microbi; care produce infecție. ◊ Maladie septică = boală provocată de microbi. – Din fr. septique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘEPTÍC, șeptici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui șapte. 2. Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță. – Șapte + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șeptic, șepticuri s. n. 1. (dim.) șapte 2. joc de cărți în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanțăSursa: Dicționar de argou al limbii române șeptíc (fam.) s. m., pl. șeptíciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘEPTÍC, șeptici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui șapte. 2. Joc de cărți, în care cartea marcată cu numărul șapte are cea mai mare importanță. – Șapte + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)