SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filozofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SENZUALÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care consideră senzația ca principala sursă a cunoașterii. 2. Fel de a fi al celor înclinați spre plăceri trupești; senzualitate. [Pron. -zu-a-. / cf. fr. sensualisme, it. sensualismo].
Sursa: Dicționar de neologisme
SENZUALÍSM s. n. 1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii. 2. senzualitate. (< fr. sensualisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
senzualísm (-zu-a-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)