SENIORIÁL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține seniorului1, privitor la senior1. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SENIORIÁL, -Ă adj. Al seniorului, de senior. [Pron. -ni-o-ri-al. / cf. fr. seigneurial].
Sursa: Dicționar de neologisme
SENIORIÁL, -Ă adj. al seniorului1 (I). (< fr. seigneurial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
senioriál (-ni-o-ri-al) adj. m., pl. senioriáli; f. senioriálă, pl. senioriáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *senioriál, -ă adj. (fr. seigneurial). De senior, al senioruluĭ: moșie, casă seniorială.
Fig. Mîndru, nobil: aer seniorial. Adv. Ca un senior: a trăĭ seniorial.
Sursa: Dicționaru limbii românești
seniorial a. ce ține de un senior: drepturi senioriale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SENIORIÁL, -Ă, seniorali, -e, adj. Care aparține seniorului1, privitor la senior1. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)