SENILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este senil; stare patologică provocată de îmbătrânire și caracterizată prin modificări structurale și funcționale de involuție, fizice și psihice, ale organismului uman. – Din fr. sénilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SENILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este senil; slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzată de bătrânețe. [Cf. fr. sénilité].
Sursa: Dicționar de neologisme
SENILITÁTE s. f. 1. stare patologică provocată de îmbătrânire, cu modificări structurale și funcționale involutive, fizice și psihice. 2. (geol.) stadiu de bătrânețe al ciclului de eroziune. (< fr. sénilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
senilitáte s. f., g.-d. art. senilitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *senilitáte f. (d. senil). Slăbirea trupească și sufletească a bătrînețiĭ: a muri de senilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
senilitate f. slăbirea corpului și a spiritului produsă la bătrânețe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SENILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este senil; stare patologică a vârstei înaintate, constând din modificări involutive fizice și psihice ale organismului, mai accentuate decât cele datorate proceselor normale de îmbătrânire. – Din fr. sénilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)