SEMIÓTICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul general al semnelor întrebuințate în cadrul vieții sociale.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
SEMIÓTICĂ s.f. Semiologie (2). ♦ Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. [Gen. -cii. / < fr. sémiotique, cf. gr. semeiotike < semeion – semn].
Sursa: Dicționar de neologisme
semiótică (-mi-o-) s. f., g.-d. art. semióticii; pl. semióticiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
semiotica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul semiotic
semiotică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul semiotic