SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secăréleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).
Sursa: Dicționaru limbii românești
secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
secarea - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul secare
secărea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul secări