SECERÁ, sécer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cereale păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-o dată și în număr mare. – Din lat. pop. sicilare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a secerá (a ~) vb., ind. prez. 3 sécerăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
secerà v. 1. a tăia cu secerea, a culege grânele: cum vei semăna, așa vei secera; 2. fig. a răpi: moartea seceră pe toți. [Tras din secere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SECERÁ, secer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cerealele păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-odată și în număr mare. – Lat. pop. sicilare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a séceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă).Sursa: Dicționarul etimologic român séceră s. f., g.-d. art. sécerii; pl. séceriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)