scârțăitură f. scârțăit prelungit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
scârțâitúră (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitúrii; pl. scârțâitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră# s.f.] - Scârțâi + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)