SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scurtătúră s. f., g.-d. art. scurtătúrii; pl. scurtătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
scurtătúră f., pl. ĭ. Retevei, cĭomag scurt. Fig. Iron. Persoană prea scurtă (scundă) V. prăjină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scurtătură f. bâtă scurtă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCURTĂTÚRĂ, scurtături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn; retevei. 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte. – Scurta + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)