SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
scumpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 să scumpeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scumpì v. a (se) face mai scump.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
scumpi - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul scump
scumpi - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul scump