SCULPTURÁL, -Ă, sculpturali, -e, adj. Care ține de sculptură, referitor la sculptură; care sugerează o sculptură; lucrat ca o sculptură. ♦ Care este demn de a fi sculptat (datorită formelor sale); care are frumusețea formală a sculpturilor clasice. – Din fr. sculptural.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCULPTURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la sculptură; lucrat ca o sculptură. ♦ Demn de a fi sculptat. 2. (Despre opere de artă) Lucrat cu migală, cizelat. [< fr. sculptural].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCULPTURÁL, -Ă adj. 1. referitor la sculptură; lucrat ca o sculptură. ◊ demn de a fi sculptat. 2. (despre opere de artă) lucrat cu migală, cizelat. 3. (despre suprafețe de teren) săpat, erodat (de ape). (< fr. sculptural)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sculpturál (sculp-tu-) adj. m., pl. sculpturáli; f. sculpturálă, pl. sculpturáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sculpturál, -ă adj. (d. sculptură; fr. sculptural). De sculptură: arta sculpturală. Frumos ca al uneĭ státue: trup sculptural. V. plastic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sculptural a. ce are caracterul sculpturei, plastic: forme sculpturale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCULPTURÁL, -Ă, sculpturali, -e, adj. Care ține de sculptură, referitor la sculptură; care sugerează o sculptură; lucrat ca o sculptură. ♦ Care este demn de a fi sculptat (datorită formelor sale); care are frumusețea formală a sculpturilor clasice. – Din fr. sculptural.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)