SCRIPTÚRĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris1 (2). – Din lat. scriptura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scriptúră (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scriitura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie.Sursa: Dicționarul etimologic român
scriptúră (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scriptúrii; pl. scriptúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Scriptúră (Biblia) s. propriu f., g.-d. ScripturiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scriptúră f., pl. ĭ (lat. scriptura). Scriere, carte. Sfînta Scriptură, Biblia, Vechiu și Nou Testament.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scriptură f. 1. scriere: zilele de aur a [!] scripturelor române EM.; 2. sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCRIPTÚRĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (înv.) Scris1 (2). – Din lat. scriptura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)