Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele scovardă:

SCOVÁRDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc.); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o persoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


scovárdă (-vérzi), s. f. – Gogoașă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influențată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s. f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie.
Sursa: Dicționarul etimologic român

scovárdă, scoverzi, s.f. – (gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu 1996). Scovergioare de mălai: preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Cihac cf. DER, DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

scovárdă f., pl. erzĭ (vsl. skovadra, tigaĭe, skovradnikŭ, plăcintă; rus. skovorodá, tigaĭe. V. scoveargă). Vest. Scoveargă, uscățea. Clătită. Pl. Est. Rămășiță de mămăligă lipită în ceaun. Blescote, cascote, prăjiturĭ saŭ mîncărĭ imaginare (Se zice ironic cînd unu întreabă ce mîncare maĭ este, ĭar altu îi răspunde „scoverzĭ” adică: nimica, răbdărĭ prăjite). Mincĭunĭ, palavre (cp. cu rus. káverza, intrigă, kaverznía, flecăreală).
Sursa: Dicționaru limbii românești

scovardă f. plăcintă coaptă în unt sau prăjită în uleiu. [Slav. SKOVRADA, tigaie (s´a luat numele vasului pentru al obiectului preparat într´însul)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCOVÁRDĂ s. f. v. scovergă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

scovârdá, pers. 3 sg. scovârdeáză, vb. I refl. 1. (înv. și reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se gârbovi, a se cocoșa. 3. (înv. și reg.; despre suprafețe de pământ) a se lăsa, a se scufunda; a aluneca în jos. 4. (reg.; despre dinți) a se strâmba, a crește neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau față) a se scofâlci, a se adânci (în orbite).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

SCOVÂRDÁ, scovârdez, vb. I. Refl. (Despre obiecte de lemn) A se încovoia la mijloc; a deveni concav; a se scoroji. – Din scovardă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne