SCOTOCÍ, scotocésc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scotocí (-césc, -ít), vb. – A scormoni, a scruta, a cerceta, a căuta. – Var. scoroci, scociori, scociorî. Creație expresivă, cf. cotroci, cotrobăi. Legătura cu sl. skutiti „a scormoni” (Cihac, II, 333), sau cu a scoate „a extrage” (Tiktin) nu este probabilă; trebuie să se pornească mai curînd de la cotroci cu s- expresiv, ca în (s)borși, (s)coroji etc. – Der. scotoceală, s. f. (căutare, cercetare); scotocitor, adj. (căutător, scormonitor).Sursa: Dicționarul etimologic român
scotocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scotocésc, imperf. 3 sg. scotoceá; conj. prez. 3 să scotoceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scotocì v. a căuta peste tot. [Tras din cotoc, cotoiu: lit. a dibui în toate părțile ca cotoii în perioada goanei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCOTOCÍ, scotocesc, vb. IV. Tranz. intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)