scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SCORÉȚ, scorețe, s. n. (Reg.) Dispozitiv legat cu sfori de partea de jos a coșului morii, prin care se scurg grăunțele între pietrele morii. – Bg. skorec.Sursa: Dicționarul limbii române moderne