SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învățământului (filozofic) din țările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la scolastică, al scolasticii. ♦ (p. ext.) Formal, rupt de realitate, de viață, de practică. // s.m. Scolast. [Cf. lat. scolasticus, gr. scholastikos, fr. scolastique].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCOLÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la scolastică. ◊ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ◊ (p. ext.) orice speculație sterilă, ruptă de viață. (< fr. scolastique, lat. scholasticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scolástic adj. m., pl. scolástici; f. scolástică, pl. scolásticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită * scolástic, -ă adj. (vgr. sholastikós, lat. scholásticus). Relativ la școală: cărțĭ scolastice. Relativ la școalele medievale și la filosofia religioasă care se învață în ele. S.m. Filosof medieval din apusu Europeĭ. S.f. pl. e și ĭ. Filosofia medievală. Adv. În mod scolastic. – Principaliĭ scolastici sînt: Scot Erigene, sfîntu Anselm, Roscelin, Gulielm de Champeaux, Abélard, Petru Lombard, Albert cel Mare, sfîntu Toma din Aquino, Duns Scot, sfîntu Bonaventura, Roger Bacon, Raimund Lulle, Gulielm de Occam ș.a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scolastic a. 1. ce ține de școală: an scolastic; 2. relativ la scolastică: filozofie scolastică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Curent filosofic dominant în Evul Mediu în Europa Occidentală creștină, care îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filosofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală formalistă, pedantă, ruptă de viață, de experiență. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)