SCLIPUÍRE, sclipuiri, s. f. (Reg.) Faptul de a sclipui. – V. sclipui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sclipuíre2, sclipuíri, s.f. (înv.) boltire, arcuire (în construcții).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sclipuíre (reg.) s. f., g.-d. art. sclipuíriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SCLIPUÍRE s. f. (Reg.) Faptul de a sclipui. – V. sclipui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sclipuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul sclipui