SCHIȚÁ, schițez, vb. I. Tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv. ♦ Fig. A contura, a descrie, a reda ceva în scris prin câteva trăsături caracteristice. ♦ Fig. A face în mod vag, incomplet un gest, o mișcare etc. 2. A fixa punctele principale ale unui plan, ale unei lucrări, a proiecta în linii mari; a concepe. – Din it. schizzare. Cf. schiță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a schíța s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu polca; melodie după care se execută acest dans.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SCHIȚÁ vb. I. tr. 1. A desena ceva schematic; a face o schiță. ♦ (Fig.) A reda prin câteva trăsături specifice; a contura. ♦ A executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.). 2. A fixa punctele principale ale unui plan; a proiecta în linii mari; a concepe. [< it. schizzare].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCHIȚÁ vb. I. tr. 1. a desena ceva schematic; a face o schiță. ◊ (fig.) a expune în mod sumar; a contura. 2. a executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.). 3. a fixa punctele principale ale unui plan, a proiecta în linii mari; a concepe. II. refl. a apărea, a se înfățișa, a reieși în linii incipiente și generale. (< it. schizzare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
schițá (a ~) vb., ind. prez. 3 schițeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită schițà v. a face o schiță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCHIȚÁ, schițez, vb. I. Tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a executa în câteva linii generale un desen preliminar, fugitiv. ♦ Fig. A contura, a descrie, a reda ceva în scris prin câteva trăsături caracteristice. ♦ Fig. A face în mod vag, incomplet un gest, o mișcare etc. 2. A fixa punctele principale ale unui plan, ale unei lucrări, a proiecta în linii mari; a concepe. – Din it. schizzare. Cf. schiță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
SCHÍȚĂ, schițe, s. f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari și caracteristice un subiect care îl preocupă (și care servește la realizarea formei definitive). ♦ Plan inițial și sumar al unei lucrări; schemă. ♦ Lucrare, operă care cuprinde o privire generală și sumară asupra unui anumit subiect. 2. Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfățișează un (singur) episod caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCHÍȚĂ s.f. 1. Desen sumar, reprezentând aproximativ conturul și trăsăturile specifice ale unui obiectiv. ♦ Desen executat repede, după o hartă sau după natură, în scopul redării detaliilor topografice ale unei porțiuni de teren. ♦ Prima concepție, încă nefinisată, a unei lucrări; schemă. 2. Specie literară în proză în care se povestește o întâmplare scurtă și simplă. [< it. schizzo].
Sursa: Dicționar de neologisme
SCHÍȚĂ s. f. 1. desen sumar reprezentând aproximativ conturul și trăsăturile specifice ale unui obiect. *desen executat repede, după o hartă sau după natură în scopul redării detaliilor topografice ale unei porțiuni de teren. 2. reprezentare sumară, în linii generale, a (concepției) unei lucrări scrise, a unui plan de acțiune etc. 3. specie literară epică în proză în care se povestește o întâmplare scurtă și simplă. 4. gest, atitudine, mișcare abia sugerată. (< it. schizzo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
schíță (-țe), s. f. – Reprezentare sumară. It. schizzo (Candrea). – Der. schița, vb., din it. schizzare.Sursa: Dicționarul etimologic român schíță s. f., g.-d. art. schíței; pl. schíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită 1) schíță f., pl. e (fr. esquisse, d. it. schizzo). Schemă, desemn rapid redus la cîte-va trăsăturĭ: a arunca o schiță pe hîrtie. Primu plan al uneĭ opere în pictură saŭ sculptură. Plan redus al uneĭ opere: schița unuĭ romanț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) schíță V. spiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
schiță f. 1. primele linii ale unui desen; 2. primul model al unei opere de sculptură; 3. fig. prima idee a unei opere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
schiță f. Mold. spiță: cu o schiță din portiță POP. [Rostire dialectală din spiță].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCHÍȚĂ, schițe, s. f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari și caracteristice un subiect care îl preocupă (și care servește la realizarea formei definitive). ♦ Plan inițial și sumar al unei lucrări; schemă. ♦ Lucrare, operă care cuprinde o privire generală și sumară asupra unui anumit subiect. 2. Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfățișează un (singur) episod caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)