SCATÍU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathí.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a scatíu (-íi), s. m. – 1. Pasăre (Fringilla spinus). – 2. (Arg.) Agent, polițist. Ngr. σϰαθί (Tiktin; Gáldi 248).Sursa: Dicționarul etimologic român
scatiu, scatii s. m. (intl., înv.) sergent de stradăSursa: Dicționar de argou al limbii române scatíu s. m., art. scatíul; pl. scatíi, art. scatíii (-ti-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită scatíŭ (ngr. skathi). O păsărică cu pene verzuĭ (maĭ închide de cît floreanuluĭ), galbene la pept și negre la creștet și maĭ puțin de cît stiglețu (fringilla citrinella). – Fem. scatlică, pl. e. E maĭ urîtă de cît scatiu și n’are pene galbene la pept, ci cenușiĭ pestrițe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
scatiu m. pasăre cu pene aurii, care cântă imitând canarul (Fringilla citrinella). [Gr. mod. SKATHI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCATÍU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)