SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau populațiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populațiile ei. – Din fr. scandinave.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SCANDINÁV, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Scandinavia. ◊ (s. f. pl.) limbi actuale din ramura nordică a limbilor germanice. (< fr. scandinave)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
scandináv adj. m., s. m., pl. scandinávi; adj. f., s. f. scandinávă, pl. scandináveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită * Scandináv, -ă s. Locuitor din Scandinavia. Adj. Statele scandinave (Suedia și Norvegia, ĭar, după limbă, și Danemarca).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Scandinav a. State scandinave, nume dat Suediei, Norvegiei și Danemarcei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau scandinavilor (1), privitor la Scandinavia ori la scandinavi. – Din fr. scandinave.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)