Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele scăpare:

SCĂPÁRE, scăpări, s. f. Acțiunea de a (se) scăpa și rezultatul ei; eliberare, salvare. ◊ Expr. Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa (1). – V. scăpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


scăpáre s. f., g.-d. art. scăpắrii; pl. scăpắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

scăpáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a scăpa, mîntuire, salvare: puse coada pe spinare la cea luncă de scăpare (P.P.). Mijloc (putință) de salvare: nu era nicĭ o scăpare ! Scăpare din vedere, omisiune, neatenție.
Sursa: Dicționaru limbii românești

scăpare f. 1. acțiunea de a scăpa: aleargă spre a lui scăpare; 2. fig. mijloc de scăpare, ajutor: nădejde de scăpare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCĂPÁRE, scăpări, s. f. Acțiunea de a (se) scăpa și rezultatul ei; eliberare, salvare. ◊ Expr. Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa (1). – V. scăpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

scăpare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul scăpa