Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele scădea:

SCĂDEÁ, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mari) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. ♦ (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


scădeá (-ad, -ăzút), vb.1. A coborî, a reduce, a diminua, a descrește. – 2. A împuțina. – 3. A descrește luna. – 4. A decădea, a se strica. – 5. A lega, a îngroșa un sos. – 6. A sustrage, a scoate. – 7. A ajunge la scadență. – Mr. scad, scîdzui, scîdeari. Lat. excadĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944), cf. it. scadere, prov. escazer, fr. échoir (v. fr. escheer), v. sp. escaecer, port. esquecer. Ultimul sens este un împrumut modern din it.Der. scădere, s. f. (reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună); scăzămînt, s. n. (reducere; rabat, ieftinire); scăzător, s. m. (număr care se scade din altul); descăzut, s. m. (primul termen al unei scăderi). Der. neol. scadență, s. f., din it. scadenza; scadențar, s. n. (registru în care se înscria scadențele).
Sursa: Dicționarul etimologic român

scădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădém, 2 pl. scădéți; conj. prez. 3 să scádă; imper. 2 sg. scáde; ger. scăzấnd; part. scăzút
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

scădeà v. 1. a se micșora (sub raportul extensiunii, volumului), a descrește: apele, zilele scad; 2. a reduce: a scădea prețul; 3. a scoate sau tăia: i-a scăzut din leafă; 4. a face o scădere: nu știe să scază. [Lat. EXCADERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SCĂDEÁ, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Des¬pre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. + (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre Soare, Lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)