SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SAPIENȚIÁL, -Ă adj. care denotă sapiență. ◊ care conține sentințe morale. (< fr. sapiential, lat. sapientialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sapiențiál (livr.) (-pi-en-) adj. m., pl. sapiențiáli; f. sapiențiálă, pl. sapiențiáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită * sapiențiál, -ă adj. (lat. sapientialis, d. sapientia, înțelepcĭune, sápins, -éntis, înțelept, sapere, a pricepe. V. sapid). De înțelepcĭune, intelectual. Cărțile sapiențiale, cărțile Bibliiĭ destinate în special instrucțiuniĭ morale (Înțelepcĭune, Proverbele, Eclesiastu și Eclesiaticu).
Sursa: Dicționaru limbii românești
SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)