SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SAPIÉNȚĂ s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sapiénță (livr.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. sapiénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sapienta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sapient
sapientă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sapient