sántă f., pl. e (și sîrb. santa, sloi). Dun. Vest. Sloĭ de gheață.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șantá1 s.f. art. (reg.; la un joc de cărți) șapte de cupă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șantá2 s.f. (reg.) talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șantá1 s.f. art. (reg.; la un joc de cărți) șapte de cupă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șantá2 s.f. (reg.) talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
sânta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sânt
sântă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sânt