SANHEDRÍN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SANHEDRÍN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup închis de oameni care pretind a da sentințe fără greș. [< fr. sanhédrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].
Sursa: Dicționar de neologisme
SANHEDRÍN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanhédrin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
* sanhedrín n., pl. urĭ (cuv. ebraic alterat din vgr. synedrion. V. sinedriŭ). Tribunalu suprem din Ierusalim al vechilor Jidanĭ p. judecarea crimelor politice și altele. Fig. Tribunal suspect.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sanhedrín (-he-drin) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sanhedrin n. tribunal suprem la vechii Evrei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SANHEDRÍN s. n. Tribunal penal la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)