Am găsit 48 de definiții pentru cuvantul/cuvintele sandal:

SANDÁL1 s. m. v. santal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sandál1, sandále și sandáluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

sandál (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sandál (sandáli), s. m. – Arbore tropical (Santalum album). Tc. sandal, cf. ngr. σάνταλον.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sandál (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SANDÁL s.n. v. santal.
Sursa: Dicționar de neologisme

1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sandál m., pl. ca copac, și n., pl. urĭ, ca marfă (ngr. sandalon [scris sant-], vgr. santalon, santal). V. santal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.
Sursa: Dicționaru limbii românești

4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sandál (țesătură) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sandal n. 1. arbore din India cu lemnul mirositor: vâsle de sandal AL.; 2. un fel de luntre lungă (în cântecele populare): șepte bolozale și șepte sandale POP. [Turc. SANDAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sandal n. stofă de mătase: zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD. [Turc. SANDAL, taftă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SANDÁL1 s. m. v. santal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SANDÁL2 s. n. (înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SANDÁL1 s. m. v. santal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sandál1, sandále și sandáluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

sandál (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sandál (sandáli), s. m. – Arbore tropical (Santalum album). Tc. sandal, cf. ngr. σάνταλον.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sandál (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SANDÁL s.n. v. santal.
Sursa: Dicționar de neologisme

1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sandál m., pl. ca copac, și n., pl. urĭ, ca marfă (ngr. sandalon [scris sant-], vgr. santalon, santal). V. santal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.
Sursa: Dicționaru limbii românești

4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sandál (țesătură) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sandal n. 1. arbore din India cu lemnul mirositor: vâsle de sandal AL.; 2. un fel de luntre lungă (în cântecele populare): șepte bolozale și șepte sandale POP. [Turc. SANDAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sandal n. stofă de mătase: zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD. [Turc. SANDAL, taftă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SANDÁL1 s. m. v. santal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SANDÁL2 s. n. (înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SANDÁL1 s. m. v. santal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

sandál1, sandále și sandáluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

sandál (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sandál (sandáli), s. m. – Arbore tropical (Santalum album). Tc. sandal, cf. ngr. σάνταλον.
Sursa: Dicționarul etimologic român

sandál (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SANDÁL s.n. v. santal.
Sursa: Dicționar de neologisme

1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sandál m., pl. ca copac, și n., pl. urĭ, ca marfă (ngr. sandalon [scris sant-], vgr. santalon, santal). V. santal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.
Sursa: Dicționaru limbii românești

4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sandál (țesătură) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sandal n. 1. arbore din India cu lemnul mirositor: vâsle de sandal AL.; 2. un fel de luntre lungă (în cântecele populare): șepte bolozale și șepte sandale POP. [Turc. SANDAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sandal n. stofă de mătase: zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD. [Turc. SANDAL, taftă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SANDÁL1 s. m. v. santal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SANDÁL2 s. n. (înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)