SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SALCẤM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, înalt până la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentând câte doi ghimpi la bază, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse în raceme, fructe păstăi (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus în Franța (1600), apoi și în alte țări europene, mai târziu și în România (1750) ca plantă ornamentală. Crește de la câmpie până în regiunea dealurilor fiind rezistent la secetă. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodăresc și pentru foc. S. este cultivat în plantații forestiere pentru producția de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase și ca perdele parazăpezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepară băuturi răcoritoare și produse de cofetărie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, înalt de 3-6 m, cu frunze trifoliate și cu flori galbene în raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de artă și mobile fine. ◊ S. japonez = arbore înalt de 20 m, asemănător cu salcâmul, cu flori gălbui în panicule mari terminale, cu păstăi de formă caracteristică (strangulate între semințe), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus în parcuri și grădini.Sursa: Dicționar enciclopedic
salcấm s. m., pl. salcấmiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită salcâm m. arbore cu flori albe în ciorchine, lemnu-i foarte tare, e rezistent la umezeală (Robinia pseudoacacia). [Turc. SALKYM]. ║ adv. dulceag (ca florile salcâmului): a vorbi mai salcâm.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
salcấm - Formă unică - pentru cuvantul salcấm