Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele salău:

salắu (-ắi), s. m. – Oaspete, invitat. Mag. szálló (Tiktin; Gáldi, Dict., 159).
Sursa: Dicționarul etimologic român


ȘALẮU1, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm și având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘALĂU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șalắu2, șalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șalắu3 s.n. (reg.) grajd mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șalắu4 s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șalắu (-ắi), s. m. – Pește (Lucioperca sandra). Mag. süllő (Cihac, II, 527; Tiktin; Gáldi, Dict., 159).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șalắu (-ắi), s. m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. XVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie națională, III, 517; Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român

2) șalắŭ m. (pol. szalawa, infl. de șalăŭ 1). Un fel de ban mic de aramă moldovenesc din timpu luĭ Eŭstratie Dabija (1661) în valoare de un sfert de ban și numit și „ban răŭ” saŭ „prost” (Iorga, Negoț. 42). V. burlinc 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) șalắŭ m. (ung. süllö, d. germ. schill, șalăŭ). Un fel de pește cu solzĭ, alb, de mărimea crapuluĭ, foarte gustos ca răsol saŭ prăjit (luciopérca sándra). – În Trans. și șuléŭ. În nord suduc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șalắu, șalăi, s.m. – Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi 1925: 261). – Din pol. szalawa (DER, DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șalău m. pește cenușiu bătând în verde sau galben, bun de mâncare (Lucioperca sandra). [Turc. ȘALY].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘALẮU1, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm, cu greutatea de 1-3 kg, corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllö.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘALẮU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)