Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele sală:

SALA, Marius (n. 1932, Vașcău, jud. Bihor), lingvist român. Acad. (2001). Director al Institutului de Lingvistică din București (din 1994). Studii de lingvistică generală și romanică, hispanistică, istoria limbii române („Contribuții la fonetica istorică a limbii române”, „Phonétique et phonologie du iudéo-espagnol de Bucarest”, „El léxico infigena del español americano” în colab., „Le judéo-espagnol”, „Limbile lumii. Mică enciclopedie”, „Enciclopedia limbilor romanice” în colab., „Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice”, în colab., „Introducere în etimologia limbii române”, „De la latină la română”, „Limba română, limbă romanică”). Redactor responsabil la „Dicționarul limbii române”, serie nouă și la „Micul dicționar academic”. Scrieri de popularizare. Membru al mai multor comitete internaționale academii din străinătate.
Sursa: Dicționar enciclopedic


SALA v. Rabat (Maroc).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÁLĂ, săli, s. f. 1. Încăpere spațioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive, întrunirilor, expozițiilor etc. ♦ Totalitatea persoanelor reunite într-o sală (1). 2. Coridor. 3. Vestibul, antreu, anticameră. – Din fr. salle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SÁLĂ s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÁLĂ s. f. 1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ◊ totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sálă (sắli), s. f. – Încăpere mare. – Var. Mold. șală. Mr. sală. Fr. salle, mr. din it., cf. ngr. σάλα. Fonetismul var. mod. este curios și se explică probabil prin analogie cu multe cuvinte orientale, care au pe ș în tc. și s în ngr. cf. șal, ngr. σάλι, șah, ngr. σάχης etc. -Der. salon, s. n., din fr. salon, mr. salone, din it. salone, cf. ngr. σαλόνι.
Sursa: Dicționarul etimologic român

* sálă f., pl. e; i ob. sălĭ (fr. salle, d. germ. saal, de unde și rus. zála; it. ngr. sála. V. salon). Cameră mare: sala teatruluĭ, sala număru cutare a universitățiĭ, sală de mîncare (sofragerie), sală de arme. Pop. Tindă, anticameră, camera pin care se intră. – În est, pop. șală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sálă s. f., g.-d. art. sắlii; pl. sắli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sală f. 1. cameră încăpătoare: sală de mâncare, de așteptare; 2. loc de întrunire: sală de teatru. [It. SALA, printr´un intermediar grec modern].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÁLĂ, săli, s. f. 1. încăpere spațioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive, întrunirilor, expozițiilor etc. ♦ Totalitatea persoanelor reunite într-o sală (1). 2. Coridor. 3. Vestibul, antreu, anticameră. – Din fr. salle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

șálă, V. sală.
Sursa: Dicționaru limbii românești