SAIDECÁR, saidecari, s. m. (Înv.) Meșter care lucra odoare bisericești. [Var.: seidicár s. m.] – Din tc. sadekár.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a saidecár (saidecári), s. m. – Bijutier, argintar. Tc. (per.) sade-kiar (Șeineanu, II, 307). Sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
saĭdecár m. (turc. pers. sade-kiar, d. sade, curat, sadea, subînț. „aur”, și kiar, lucrător). Vechĭ. Argintar care lucra odoare bisericești ș.a. – Și seĭdicar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
saidecár (înv.) (sai-) s. m., pl. saidecáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită saidecar m. meșter argintar, broda în fireturi odoarele bisericești: breslele saidecarilor și ceaprazarilor OD. [Turc. SADE KYAR, lit. lucrător în (aur) curat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SAIDECÁR, saidecari, s. m. (înv.) Meșter care lucra odoare bisericești. [Var.: seidicár s. m.] – Din tc. sadekár.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)