SAFTEREÁ, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumaria officinalis). [Var.: (reg.) seftereá s. f.] – Din ngr. safterés.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a saftereá f., pl. ele (ngr. sahterés, d. turc. pers. șahtere, „sudoarea șahului”). Fumărică, o plantă. – Și săftărea (și sefterea ?).
Sursa: Dicționaru limbii românești
saftereá s. f., art. saftereáua, g.-d. art. safterélei; pl. safteréle, art. safteréleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită saftereà f. V. sefterea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SAFTEREÁ, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumuria officinalis). [Var.: (reg.) seftereá s. f.] – Din ngr. șafteres.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) săftereá V. safterea.
Sursa: Dicționaru limbii românești