SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SÁDIC, -Ă adj. (Despre oameni) Care are plăcerea bolnăvicioasă să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă; (despre fapte și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. [< fr. sadique].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÁDIC, -Ă adj. care manifestă sadism. ◊ (p. ext., și s. m.f.) care simte plăcere să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă. (< fr. sadique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
* sádic, -ă adj. (după numele marchizuluĭ de Sade, vestit depravat și torturator, care a trăit în Francia între 1740-1812 și a murit internat, din porunca luĭ Napoleon, la balamucu din Charenton). De om depravat și criminal feroce: crimă sadică. Criminal sadic, criminal depravat și torturator.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sádic adj. m., pl. sádici; f. sádică, pl. sádiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)