sábaș1, sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sabáș2, sabáșe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sabáș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român SÁBAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sábuș s. n.]Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) sabáș n., pl. inuz e saŭ urĭ (ung. szabás, tăĭetură, formă). Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ: așa-ĭ sabașu luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) sábaș (orĭ -áș ?) n., pl. e (turc. sabaș. Tkt.). Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87, sábuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sábaș1, sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sabáș2, sabáșe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sabáș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român SÁBAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sábuș s. n.]Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) sabáș n., pl. inuz e saŭ urĭ (ung. szabás, tăĭetură, formă). Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ: așa-ĭ sabașu luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) sábaș (orĭ -áș ?) n., pl. e (turc. sabaș. Tkt.). Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87, sábuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
săbáș, săbáșe și săbáșuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaș) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
săbáș (-șe), s. n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfățișare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156).Sursa: Dicționarul etimologic român
